Romul Munteanu

Romul Munteanua fost un critic, istoric literar și editor român, personalitate de referință a culturii umaniste românești. Născut la Călanu Mic, județul Hunedoara, a urmat Școala Normală din Deva, și-a susținut bacalaureatul la Liceul Sfântul Sava din București și a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1946-1950). A fost asistentul profesorului Dimitrie Popovici la Cluj, iar doctoratul în litere și-l-a susținut la Universitatea din Leipzig (1960), cu o teză despre iluminismul românesc.

Timp de trei decenii (1961-1990) a fost profesor de literatură comparată la Universitatea din București, formând generații de studenți. Între 1971 și 1990, ca director al Editurii Univers, a transformat-o într-o instituție fundamentală a culturii române, publicând sistematic sute de traduceri din literatura și critica occidentală, adevărate acte de rezistență culturală în epoca Ceaușescu.

Opera sa cuprinde lucrări de sinteză esențiale: „Metamorfozele criticii europene moderne”, „Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea” (3 volume), „Cultura europeană în epoca luminilor”, „Noul roman francez”, „Farsa tragică”, monografia „Brecht” și seria „Jurnal de cărți”.

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1972, 1976), Ordinul Steaua României, Palmes Académiques și distincția Chevalier des Arts et des Lettres din Franța.

A murit pe 17 martie 2011, la Spitalul „Victor Babeș” din București, cu o zi înainte de a împlini 85 de ani.